Liberalii, puși la zid de un refondator al partidului

Călin Popescu Tăriceanu are un atac dur la actuala conducere a PNL, iar fostul lider le cere, printr-o scrisoare deschisă, celor care prețuiesc valorile democratice ”să treacă deciziile conducerii noului PNL prin filtrul propriei lor conştiinţe de liberali”.  Călin Popescu Tăriceanu se adresează tuturor liberalilor și se axează mai ales pe ceea ce se întâmplă cu candidatul PNL la Primăria Capitalei, dar iată ce le spune liberalilor fostul lider.
 
 
Scrisoare deschisa membrilor si sustinatorilor noului PNL
Mă adresez prin această scrisoare deschisă tuturor membrilor şi susţinătorilor noului PNL care se consideră încă liberali şi care nu au încetat să preţuiască libertăţile cetăţeneşti şi valorile democratice. Scriu în calitate de membru al grupului de liberali care, în ianuarie 1990, a refondat Partidul Naţional Liberal, pe care am avut apoi privilegiul să-l duc la guvernare în 2004 şi să-l conduc în calitate de preşedinte. Tocmai fidelitatea mea faţă de liberalism m-a constrâns să părăsesc PNL în 2014, când conducerea de atunci luase decizia de a abandona liberalismul fondator al partidului şi de a se despărţi de familia politică a liberalilor europeni. Partidul pe care l-am înscris, alături de alţii, în registrul partidelor politice imediat după căderea comunismului a fost radiat din acest registru în octombrie 2014. Ulterior a fost înregistrat, sub acelaşi nume, un partid nou, de orientare populară şi conservatoare, rezultat din comasarea vechiului PNL cu ramura PD/PDL a Frontului Salvării Naţionale.
Nu toţi liberalii au refuzat, asemenea mie, să se alăture noului PNL. Numeroşi militanţi naţional-liberali au sperat, cu bună credinţă, că noul partid va păstra, măcar parţial, câteva din valorile care nu numai că ne-au unit ‒ ca liberali şi democraţi ‒ din 1990 şi până în 2014, dar ne-au şi situat în continuitate cu tradiţia liberală românească reprezentată până în 1948 de PNL. Pentru a nu-i pierde pe aceşti militanţi şi pentru a-şi păstra sprijinul cetăţenilor care se consideră liberali, conducerea noului PNL a încurajat până acum această ambiguitate, prin păstrarea numelui şi în comunicarea publică, nu însă şi în documentele programatice ori în afilierile internaţionale. Astăzi însă, despărţirea de liberalism a conducerii noului PNL a devenit manifestă. Iată faptele ce confirmă această ruptură explicită şi categorică.
La mijlocul lunii martie, noul PNL desemna ca reprezentant în consiliul de administraţie al televiziunii publice un ziarist care s-a remarcat prin efortul sistematic de a-i transforma în modele naţionale pe unii membri ai Mişcării Legionare şi ai Frăţiilor de Cruce care nu s-au dezis niciodată de trecutul lor. Prin această alegere, noul PNL şi-a însuşit implicit fascinaţia pentru vechile curente politice şi culturale româneşti de tip antisemit, extremist, ultranaţionalist, xenofob, profascist şi, ca atare, antidemocratic. Pe 22 martie, la şedinţa plenului reunit al Senatului şi Camerei Deputaţilor chemată să valideze această candidatură, mai mulţi parlamentari ai noului PNL au pledat în favoarea controversatei jurnaliste şi chiar în apărarea valorilor promovate de ea. Un senator a citat de la tribună mai multe versuri pe care le-a atribuit lui Radu Gyr, comandant legionar recrutat ulterior de Securitate pentru cauza naţional-comunismului. Un coleg de la alt partid a observat atunci indignat că este pentru prima oară în cei douăzeci şi şase de ani de democraţie românească postcomunistă când se aude sub cupola Parlamentului o apologie nedisimulată a legionarismului. Rostită fără şovăială de un membru al noului PNL.
Deşi a stârnit o largă îngrijorare publică, această înclinaţie a conducerii noului PNL către neolegionarism părea să fie ocazională. Ea a devenit constitutivă prin desemnarea pe 12 aprilie a domnului Marian Munteanu drept candidat la primăria generală a Capitalei. Marian Munteanu a fost membru al Partidului Comunist atâta vreme cât acesta s-a aflat la putere. Atunci când a pierdut puterea în 1989, domnul Munteanu a devenit instantaneu anticomunist, şi încă unul deosebit de înflăcărat. A fondat apoi Mişcarea pentru România, formaţiune ce figurează, alături de numele Marian Munteanu, în toate lucrările academice internaţionale consacrate antisemitismului şi neofascismelor contemporane. După aceea i s-a alăturat lui Virgil Măgureanu într-un partid ce a sfârşit prin a fuziona cu Partidul Democrat comandat de Traian Băsescu. Pe scurt, domnul Marian Munteanu nu este doar un simbol al Pieţei Universităţii, ci totodată o întrupare exemplară a fuziunii politice postcomuniste dintre spiritul Mişcării Legionare şi cultura instituţională a Securităţii.
Confruntată cu un val de indignare civică, conducerea noului PNL a considerat referinţele la biografia politică şi intelectuală a lui Marian Munteanu ca fiind calomnioase şi a cerut dovezi. Probele cu privire la orientarea filo-legionară a acestuia sunt legiune. Iată una singură, dar cuprinzătoare, ce dă pe faţă valorile în care crede domnul Munteanu, dovadă extrasă din articolul „Despre doctrina legionară” semnat de acesta în aprilie 1994 în revista Mişcarea: „Îl admir pe marele om politic și întemeietor de Mișcare, pe Corneliu Codreanu. Consider că ceea ce este util și esențial în această parte a istoriei românești, o găsim în opera și activitatea lui. Faptul că Mișcarea Legionară reușea să se dezvolte în pofida lipsei de mijloace financiare, în pofida minciunilor și a calomniilor, i-a determinat pe marii ‘democrați’ să treacă la acțiune, călcînd în picioare orice lege. Eludarea legalității, departe de a fi o excepție, era o regulă împămîntenită în arsenalul celor două partide dominante ale epocii, Partidul Național Țărănesc și Partidul Național Liberal. […] Vom da un singur exemplu: cazul I.G. Duca, politician liberal, prim-ministru în 1933. Dar nimeni nu spune ce făcuse acest ‘democrat’ înainte de a fi asasinat. Nimeni nu spune nimic despre cei peste 10.000 de oameni maltratați, schingiuiți și arestați din ordinul său. […] Nu putem vorbi de asasinii lui I.G. Duca fără a vorbi de asasinul I.G. Duca”.
Preşedintele de onoare al noului PNL, domnul Mircea Ionescu-Quintus se mândreşte că, pe când era adolescent, a dat mâna cu I.Gh. Duca. I-a strâns oare mâna şi lui Marian Munteanu, pentru care Duca este un asasin, după ce admiratorul lui Zelea Codreanu a fost desemnat în unanimitate de conducerea noului PNL drept candidat la primăria generală? Domnul Ionescu-Quintus nu a votat împotrivă, ci doar s-a abţinut. A ţinut chiar să precizeze că „Nu a fost o abţinere împotriva lui Marian Munteanu pe care îl cunosc şi care, după părerea mea este o legendă a Bucureştiului’. Ionescu-Quintus nu are nimic să-i reproşeze lui Munteanu. Dimpotrivă, se recomandă ca un admirator. În fapt, el s-a abţinut definitiv de la liberalism. În vara anului 2014, Ionescu-Quintus şi-a pus venerabila persoană drept garanţie că liberalismul, inclusiv moştenirea liberală românească, va supravieţui în noul PNL. Le-a cerut liberalilor să creadă în el şi să rămână într-un partid care nu mai era liberal nici în fapt şi nici în drept. Abţinerea de zilele trecute, ca şi tăcerea ce i-a urmat sunt o ofensă adusă de preşedintele de onoare al noului PNL politicienilor vechiului PNL care au fost asasinaţi, prigoniţi şi ponegriţi de legionari tocmai pentru că au îndrăznit să fie democraţi şi liberali. Această ruşinoasă lepădare de istoria liberalismului românesc şi de memoria lui I.Gh. Duca va rămâne, probabil, ultimul gest politic al lui Mircea Ionescu-Quintus. El ia astfel loc, alături de Petre Bejan, în galeria dezonorantă a celor care, în 1946-1948 şi din nou în 2014-2016, au trădat Partidul Naţional Liberal şi s-au lăsat înregimentaţi de comunişti şi, respectiv, de fesenişti. Cu circumstanţa agravantă că nici un lider liberal până la Ionescu-Quintus nu a pactizat vreodată cu legionarii.
În anul 2014, din primăvară până-n toamnă, PNL a părăsit familia politică a liberalilor şi democraţilor europeni, a fuzionat cu partidul lui Băsescu şi Boc (lăsându-se în realitate absorbit de acesta) şi s-a alăturat popularilor, conservatorilor şi agrarienilor europeni. Criza de identitate declanşată atunci pare să fie acum soluţionată într-un mod deosebit de pervers. Noul PNL se manifestă ca un partid naţionalist, tradiţionalist, conservator, nedemocratic în măsura în care susţine un guvern pentru care libertăţile cetăţeneşti sunt un lux. Mai recent, noul PNL fie că nu-şi mai ascunde nostalgia legionară, fie că are o conducere pur şi simplu lipsită de cel mai elementar discernământ etic şi politic. Noul PNL a ajuns un partid fără busolă liberală şi fără lideri, incapabil să distingă între ceea ce este democratic şi ceea ce este intolerabil într-o democraţie. Noul PNL nu mai are poziţii publice, idei şi viziune, nu mai promovează valori, nu mai elaborează programe. Îi lipsesc mai ales liderii autentici. În 2014 şi-a importat candidatul la preşedinţia României. Un an mai târziu nu a fost în stare să propună un prim ministru şi o echipă guvernamentală. Acum nu găseşte ceva mai bun pentru Primăria Capitalei decât un neolegionar.
Am convingerea că această jenantă neputinţă politică, ca şi iresponsabilitate morală a conducerii noului PNL sunt departe de a-i caracteriza pe toţi membrii partidului. Au rămas în noul PNL, din inerţie personală ori din loialitate instituţională, numeroşi liberali veritabili. Nu le cer neapărat să mi se alăture fără întârziere. Nu pretind că deţin monopolul convingerilor liberale şi democratice, deşi acestea au putut fi verificate şi validate de toţi cetăţenii în cei patru ani în care am condus atât vechiul PNL, cât şi singurul guvern liberal din istoria postcomunistă a ţării. Îi rog doar pe cei din noul PNL care se consideră în continuare liberali să-şi ia un timp de reflecţie, oricât de scurt. Să treacă deciziile conducerii noului PNL prin filtrul propriei lor conştiinţe de liberali şi de democraţi. Şi să vadă dacă rămâne ceva. Să ia apoi o decizie în deplină cunoştinţă de cauză. Cauza mea şi a lor trebuie să fie dăinuirea liberalismului şi apărarea democraţiei în România. Mi se pare evident că această cauză nu mai poate fi susţinută în interiorul noului PNL.
Călin Popescu Tăriceanu