Un bătrân din satul Vălioara – judeţul Hunedoara, primeşte indemnizaţie de şomer chiar dacă are 95 de ani şi două luni. Bărbatul este cioban de meserie şi pe timp de iarnă a fost trimis în şomaj tehnic de către patronul la care munceşte. Pentru a intra în posesia banilor ce i se cuvin, moşul are o întreagă poveste. Funcţionarii nu ştiau dacă este posibil să primească indemnizaţie şi a fost nevoie de un legist, trei jurişti şi mai mulţi şefi de la forţele de muncă pentru a se dumiri că moş Ştefan este un şomer perfect valabil şi cu drepturi depline. Acum bătrânul vrea iarăşi la muncă, nu-i place să stea şi ar da zece ani de şomaj pentru o lună cu turma de oi în vârful Retezatului.
Ştefan Grosu s-a născut în 1917, în vârful muntelui, la strunga de oi a familiei şi de mai bine de şapte decenii se ocupă de păstorit. A fost în război şi acum este veteran, dar de muncit cu carte de muncă a muncit foarte puţin pentru că oieritul nu era o meserie recunoscută pe vremuri. Când a împlinit 90 de ani, a zis că ar vrea şi el o carte de muncă şi şi-a căutat de lucru.
Ştefan Groşu „Eu de mic am fost la oi, m-am ocupat de meseria aceasta şi mi-a plăcut foarte mult. Noi suntem din strămoşi ciobani şi chiar dacă îi greu, îi rău, e multă mizerie, nouă ne place. Uite aci în zăpadă stau toată ziua cu mioarele. Noaptea tot aci, aici dorm în zăpadă, că vin lupii şi dacă dărmim în casă n-am făcut nimica”, spune moş Ştefan.
Prin anii 80 cunoscuse un inginer silvic în munţii Retezat şi s-a împrietenit cu el. Apoi o vreme n-a mai ţinut legătura, însă destinul avea să-i pună faţă în faţă după câteva zeci de ani. Prin 2008, moş Ştefan a aflat că un patron din Lupeni- Valea Jiului caută să angajeze ciobani. S-a interesat şi a aflat că era chiar cunoştinţa s-a, care între timp, intrase în afaceri. L-a sunat pentru a-l angaja pe fiul lui de 53 de ani. Apoi, la scurt timp, l-a sunat iar pe patron ca să-l angajeze şi pe el.
Emil Părău-afacerist „Când m-a sunat şi mi-a zis că e moş Ştefan, nu mai ştiam cine e. Eu mai cunoşteam un moş, nu mă gândeam că la 90 de ani mai trăieşte. M-a întrebat dacă-l iau pe fiul lui şi la câteva luni m-a sunat iarăşi dacă îl iau şi pe el. I-am zis să vină la mine, nici nu mă gândeam că la 90 de ani poate fi aşa de sprinten şi sănătos”, spune Emil Părău, patronul lui moş Ştefan.
Afaceristul l-a trimis pe bătrân în şomaj pe timp de iarnă, mai ales cu frigul acesta, însă ciobanul stă ca pe ace şi abia aşteaptă primăvara ca să se întoarcă la muncă.
Moş Ştefan „Stau oleacă să se liniştească timpul ăsta. Mă duc să-l găsesc pe patron, să viu înapoi. Asta e pâinea mea, eu fără oierit îs ca fără de mâncare”, spune bătrânul.
Indemnizaţia de şomer îi vine luna acesta pe 23, dar pentru a ajunge şomer, moş Ştefan a avut de înfruntat un întreg sistem.
Moş Ştefan „Când m-am dus să bag actele pentru şomaj erau nişte doamne acolo care au râs. Eu le-am zis că-s om serios la etatea asta şi nu vorbesc prostii. M-am născut la Şugag, judeţul Alba, şi nu aveam toate documentele. M-am dus şi le-am făcut şi apoi m-am întors la şomaj. Doamnele m-au pus să sun la Deva la legist să le confirme că-s eu, apoi m-au trimis la Deva, la jurist. Primul nu s-a lămurit, am fost la al doilea şi nici el nu s-a dumirit. Aşa că m-am dus la al treilea care a căutat şi a găsit că legea nu interzice şi că eu trebuie să primesc şomaj. Acum, pe 23 luna asta, mă duc să iau ajutorul de şomaj. Mă duc să pui ştampila şi apoi să ridic banii”, povesteşte moş Ştefan.
Veteranul de război a stat acasă doar o lună de zile şi nu-i place să stea degeaba, să-l ţină statul cu bani. Ar da zece ani de şomaj pentru o lună cu mioarele în vârful Retezatului. Din acest motiv, imediat cum vine Paştele, va urca la munte cu turma.
Emil Părău- om de afaceri „Din aprilie îl chem înapoi la muncă, poate se mai încălzeşte puţin. Experienţa lui la oi ne ajută şi acum vreau să-i fac un contract de muncă pe perioadă nedeterminată, pentru că deşi are 95 de ani este încă în putere”, spune Emil Părău.
Acesta este şi visul lui moş Ştefan, un contract de muncă pe perioadă nedeterminată, pentru că ar vrea să muncească până la 101 ani.
Moş Ştefan „Eu sper că după părerea mea, dacă mă ajută Dumnezeu, fac suta. Mă simt foarte bine, eu zic că-s în putere. Nu mai vreau şomaj, nu’mi mai trebe. Îi mai bun Retezatu’ ca şomaju’ lor”. Bătrânul provine dintr-o familie longevivă, tatăl lui a trăit până la 103 ani şi un bunic de-al său a trecut de 107 ani. Niciunul n-a fost bolnav, iar secretul longevităţii lor este aerul curat de munte şi ţuica fiartă. „Aşa rar m-a mai durut câte ceva, aşa da puţin. Când mă răcesc dau cu o oală de ţuică fiartă cu piper şi trece. Ăla e medicament!”
Moş Ştefan este mai sprinten decât un flăcău şi în timp ce adună trei mioare care ieşiseră din turmă, pe un ton şugubăţ ne atenţionează că trebuie să-l vizităm mai des, nu doar când o face 101 ani.
Moş Ştefan „Abia aştept la primăvară să ne întâlnim la Retezat. Să bem o ţuică şi să mâncăm o carne proaspătă la ceaun, că e mult mai bună aia de la Retezat!”
