Mai mulți factori contribuie la situația critică semnalată de administratorii fondurilor de vânătoare, principalul fiind colectarea fără limite a fructelor de pădure, principala hrană a animalelor.
Agricultorii din Țara Hațegului și nu numai se plâng de faptul că mistreții le distrug culturile, pagubele suferite fiind importante și cer vânătorilor să ia măsuri. Gestionarii fondurilor de vânătoare încearcă să țină animalele departe de zonele populate prin distribuiri repetate de hrană complementară. Cum mistreții, urșii dar și alte animale sălbatice nu mai găsesc în pădure jir, fructe de pădure ori ciuperci, coboară spre culturile de porumb, cartofi sau alte cereale și fac pagube. ”Urșii vin la livezile cu fructe și fac stricăciuni iar mistreții la culturile de cereale. Jirul se face în cantități enorme o dată la patru ani și atunci populația de mistreți explodează. În 2016 a fost o producție foarte mare de jir, dar acum s-a stricat și mistreții nu-și mai găsesc hrana în pădure. Chiar și așa n-ar coborî spre zonele populate dacă le-am lăsa alternativă. Colectăm tot ce oferă natura, ciuperci, afine, zmeură, mure, merișoare, tot până la ultima boabă. În aceste condiții este normal să ajungă la culturi. Vina este a noastră în totalitate. Sub pretextul sărăciei radem tot, nu-i lăsăm ursului nici gram de afine, mure, zmeură. Și atunci ne revoltăm când vine la livezi, dar el vine forțat pentru că nu mai are cu ce mânca”, spun pădurarii.
Culegătorii de fructe de pădure din Valea Jiului sunt cei mai numeroși în Retezat și Parâng și nu lasă în urma lor nimic. Sub pretextul sărăciei lasă animalele fără hrană, însă câștigurile lor sunt substanțiale. „Iarbă practic nu prea este din cauza căldurii şi secetei. Fructele de pădure, ciupercile care fac parte din alimentaţia zilnică şi de bază a urşilor în această perioadă sunt culese. Este şi normal ca animalul să-şi caute în alte locuri hrana atât timp cât el se duce în habitatul lui unde era obişnuit să-şi găsească hrană şi constată că nu mai are. E îngrijorător dar nu trebuie să fim miraţi dacă ne vom trezi că o să vedem urşi tot mai aproape de noi”, explică administratorii fondurilor de vânătoare. Un alt aspect îngrijorător este că animalele au început să se obinuiască cu prezența oamenilor. ”Vânatul avea linişte în habitatul său, dar acum nu mai este. Oamenii și-au făcut cabane în habitatul lor, au câini, bulversăm tot. Pădurea e deranjată de culegătorii de fructe, de păşunatul necontrolat, de tăierile de lemne. Asta e marea tragedie”, mai explică vânătorii.
